Stonehenge

Saptamana trecuta a plouat torential in fiecare zi, cu tunete si vant puternic , inafara de sambata, cand s-a lasat cu grindina.
Prin ploaie si vant, avand o imagine clara despre "cold november rain", cu un microbus vechi care nu promitea prea multe la capitolul "ermetic", am pornit duminica dimineata catre Stonehenge ( un simplu click pe titlul postului va va duce spre mai multe informatii). Misterul Stonehenge, care este totusi un monument foarte celebru, pare sa nu fie doar in descrifrarea ansamblului de pietre, ci si de gasirea propriuzisa a locului unde se afla. Sau poate deja e vorba de ignoranta. De aproximativ o luna am intrebat in stanga, in dreapta , la birou si la familia la care locuiesc , spre ce oras trebuie sa iau tren ca sa ajung la Stonehenge. Nimeni nu stia prea bine, de parca ar fi tinut ascuns locul, pe care totusi mii si mii de turisti il gasesc in ficare an. Printre cei mii si mii de turisti ne-am aflat si noi duminica, 10 studenti din tari latine, in drum spre Salisbury, apoi inca 10 mile directie Amesbury, intr-un microbus inchiriat. Ma asteptam la foarte putin, pentru ca cei intrebati inainte, rusinati probabil de faptul ca nu stiu cum se ajunge, incercau sa ma faca sa ma razgandesc spunand ca sunt "just some stones".
Ajunsi la Stonehnge, am admirat imensele pietre , care exista acolo de 5000 de ani, si care ridica intrebari tuturor vizitatorilor. Am inconjurat oracolul/ calendarul astrologic / altarul ascultand un audioghid care la fiecare commentary code releva alta explicatie/ legenda despre pietrele masive expuse intr-o forma bizara.
Dupa ce m-am amuzat la legendele cu druizii, uriasii sau chiar diavolul care ar fi construit monumentul, am zambit la legendele ce includeau printese, extraterestrii si fel de fel de zeitati, am redus totul la 2 variante destul de plauzibile :
1. Stonehenge a fost construit in scop stiintific, cu efect de calendar astrologic. Pentru ca exact in ziua solistitiului de vara, soarele trece prin "potcoava" principala si razele lui cad direct pe piatra altarului, marcand in calendar luna iunie. In iulie trece prin "potcoava" urmatoare si uite asa dupa 12 luni se inchide cercul.
2. Stonehenge a fost construit spre venererea unei zeitati, probabil zeu / zeita a soarelui, veridic mai ales pentru ca una din pietrele aflate la orizontal se spune ca ar fi piatra pentru sacrificii umane. Poate este vorba de o combinatie intre cele doua. Sau o a treia varianta la care nu s-a gandit nimeni niciodata.
Singura mea idee, ascultand datele si legendele a fost urmatoarea : " cam ciudat fapt ca unii oameni s-au gandit sa aduca pietrele de pana la 50 tone greutate pana in locul acela pustiu, sa le aseze in forma de potcoava printr-o metoda absolut misterioasa, toate astea pentru a venera/ masura soarele, si toate astea intr-un loc unde e innorat si ploua, cred eu, 367 de zile pe an.

Si tocmai s-a oprit ploaia, asa ca profit sa ies pana afara. Cu gandul la proverbul englezesc preferat : "if you like the weather, give it 5 minutes"

Care-i AMR-ul???

Acum 2 zile am fost sa mai cheltui o data frumoasa suma de £50 pe transportul local; oricat de putin mi-ar placea sa investesc in Plymouth, autobusul imi este necesar.Am urcat in autobus cu cartela proaspat cumparata si introducand-o in taxtator aud un sunet puternic, dovada ca s-a imprimat frumoasa data de 19 decembrie, data la care imi expira abonamentul si perioada de exil in Anglia. Si nu neaparat dorul de casa ma determina sa imi doresc sa plec, cat dorul de a lasa Anglia in urma. As preferea, cred, orice alta tara, dar viza mea nu imi permite sa parasesc teritoriul Union Jack pana la data prevazuta in contract. Mai am deci o luna de ploi, de treziri de dimineata, de lucrat opt ore pe zi neremunerat, de vazut fetze deprimate in autobus si de mancat junk-food cu oamenii la care locuiesc, pentru ca demult am incetat sa ii numesc "familie".
Ieri seara, ploaie, vant, frig, eu cu parul ud dupa dus, primesc vizita de la o prietena, Oana. Dar eu nu am voie sa am oameni in vizita. Regula a fost stabilita de la inceput : ei nu primesc in casa prieteni de-ai studentilor. Asa ca am stat in strada, ca la tara, la povesti, 5 minute, si la asta se reduce de multe ori socializarea extra-servici pt mine, mai cu seama in zilele furtunoase- care nu sunt putine.
Dupa ce m-am uscat pe par si am hotarat sa cobor sa beau un ceai (ce altceva sa fac?) aud mai multe voci in ceea ce numim "conservator" (adica o camera comuna, in care stam si bem ceai). Sheicul Aziz avea prieteni in vizita. Care e diferenta? Diferenta e ca Aziz a adus si 2 sticle de whisky scump catre gazde , si a importat din Qatar curmale la £100 cutia, sa se bucure de ele Jill si Tony, nicidecum studentii est- europeni. Si iata cum si-a cumparat simpatia proprietarilor, si loc la masa pentru prietenii lui.
In weekend am iesit putin la dans, cu fetele cu care am fost in Spania, Deea si Dana, si am mai intalnit niste spanioli, la fel de "incantati" de tara reginei, ca si noi, ca si multi alti studenti prezenti aici prin aceeasi bursa. Si a trebuit sa vin in Anglia sa aflu expresii noi, de care in Spania nici nu stiam, cum ar fi "Pais de mierda" sau "Gente de cojones"...
Unde mai adaug ca londonezii (vreau sa subliniez aici ca Londra nu poate fi numita parte a Angliei, si ca nu are nici o legatura cu restul tarii) au zis ca am nimerit in cel mai trist colt posibil, unde totul e departe, unde nu se intampla nimic si unde oamenii sunt ciudati si deprimati.
Dar le ramane totusi locuitorilor din Plymouth vestitul Mayflower, povestile care atesta ca de aici s-a colonizat lumea. Si am inteles atat de bine....si mie imi vine uneori sa construiesc chiar si doar o pluta si sa ma lansez pe mare, sa explorez pamanturi nedescoperite...

AMR=4 saptamani

Carla & Jerry

Inca o dimineata inceputa sublim in orasul port Plymouth. M-am trezit, am mancat bolul cu cereale si m-am grabit la dus. Cand am terminat procesul igienic, ies din cabina,dau sa intind mana spre prosop si vad cum intra in incinta un domn strain ( nu, nu era unul din seicii cu care locuiesc, cu toate ca acum nu stiu care varianta ar fi fost mai neplacuta). Domnul strain,un soarece negru, s-a strecurat sub usa si a tulit-o dupa closet. Prima reactie ar fi fost sa strig, dar mi s-a parut inutil, pt ca nu eram imbracata, deci nu putea veni nimeni sa ma "salveze". Asa ca am facut ce ar fi facut orice om matur : m-am inchis in cabina de dus.
Am inceput sa ma autosugestionez ca mi s-a parut, dar il auzeam miscand dupa vasul de WC. Apoi m-am gandit ca poate e un gandac mare, dar din pacate creierul meu stie prea bine ca gandacii nu au coada (decat daca ar fi fost un gandac mutant, caz in care as fi fost si acum in cabina de dus).
E ciudat cum tot ce invatam o viata despre unele situatii se uita intr-o secunda, cand suntem efectiv pusi in fata faptului : "esti mai mare decat el", "e ca Jerry...ce, ti-e frica de Jerry?", "lui ii este mai frica de tine decat tie de el" . Parca doar atunci am realizat ca tot ce mi se spunea, cand eram mica si ma plangeam de soarecii de la Lunca Bradului , este o mare minciuna care nu are nici un fel de efect.
Gandul care m-a determinat insa sa prind curaj si sa parasesc baia a fost urmatorul : chiar daca sunt "baricadata" in cabina de dus, sunt tot cu Jerry in aceeasi incapere. Asa ca am prins prosopul, am fugit afara, si am cerut intariri. Tony avenit numaidecat sa prinda bestia care disparuse. De parca ar fi fost menita sa imi strice doar mie dimineata, nu si altora!!
Intrarea in baie e exact vis-a-vis de intrarea in camera mea. Daca soricelul (atat de negru) ar fi facut dreapta si nu stanga, ar fi intrat direct in camera mea. Gandul asta nu ma bucura. Oare sa pun un semn de "dreapta interzis?". Si toutusi, cum totul e invers in Anglia, cine poate stii din ce parte vine soricelul?

Fischli&Weiss

Is there an invisible person in my bedroom?

Faellt nachts beim fernsehen ein matter Glanz auf mein Gesicht?

Is seven a lot? Ho bisogno di pace assoluta?

Koennen wir alles denken?

Am I pretty average emotionally?

Sono stato un bravo bambino?

will happiness find me?

Soll ich meine Beziehung zur

Wirklichkeit auf ein minimum reduzieren?

Do I stink?

A qui apartene Parigi?

Was geschieht

mit den geheimen Botschaften

die nicht verstanden werden?

Would I be a good Japanese?

Nehme ich die falschen Drogen?

Should i slaughter my pig?

Werde ich von einer Hexe geritten?

Is the freedom of birds overrated?

Koennen wir das Prinzip der

Hefe auf alles uebertragen?

Sono una spugna?

Can we imagine an empty universe?

Soll ich Russland ueberfallen?

Shall I tell her the truth?

Should I move to another city and

rent an appartment under a false name?

Why can't I sit still?

Il Clown era vero o no?

How do I look?

Why are there bad people?

Kann man alles falsch machen?

Should I smoke opium?

E pericoloso sognare sempre un'altra vita?

Have I ever been completely awake?

Gibt es heute ein so grosses Irrtum, wie damals, als die Menschen dachten die Welt waere platt?

Jumatatea de norma

Viata in Anglia mi se pare in continuare foarte scumpa, cu toate ca intre timp m-am obisnuit, si stiu ca asta e situatia si ca astia sunt banii pe care ii cheltui, cu toate ca nu imi face nici o placere sa investesc intr-un produs de 2 sau 3 ori mai mult decat in Spania (comparatia cu Romania ma face sa plang de fiecare data asa ca nu voi deschide subiectul).
Ieri am lucrat cateva ore, servind la o mica petrecere a unei firme de design, mergand cu tavi cu snackuri si bauturi printre invitati. Nicicum nu pot sa scap de sentimentul ca toti acesti oameni sunt turisti in tara lor. Dupa 3 ani de ghidarie in care toate persoanele trecute biiine de prima tinerete -si vorbitoare de limba engleza (in cazul de fata)- au fost tursiti, eu nu pot sa scap de sentimentul de servilism cand vorbesc cu cineva, chiar si pe strada sau la un ghiseu/magazin.

Seara de ieri a inceput cu mine postata la receptie, impartind ecusoane. Si atunci mi-am dat seama ca "tursitii" care veneau rand pe rand erau o alta categorie de persoane decat oamenii pe care ii intampin in porturi danubiene. Pentru ca turistii adevarati sunt oameni fericiti, relaxati, in vacanta. Pe cand biznismenii de ieri erau oameni veniti pentru mancare si bautura pe gratis. Treceau galant pe langa mine la receptie, abia daca mai saluta unul/altul la intrare, nu asteptau sa ia ecusonul sau sa asculte informatiile, se luau doar dupa mirosul de somon afumat (pentru ca a fost o petrecere cu pretentii) si o zbugheau pe langa mine inainte sa reusesc sa le dau indicatiile necesare despre evenimentul ce avea sa se desfasoare.
Am devenit totusi remarcabila cand am inceput sa fac ture cu tava cu snackuri prin haita de infometati. Atunci li se lumina fata, ma opreau, ma intrebau, ma laudau, construiau dialoguri, cat mai lungi si complicate, care sa ma faca pe mine sa vorbesc si pe ei sa asculte si sa mestece. Cand pe tava ramaneau doar firmituri se pierdea interesul si privirile il cautau pe Radu, colegul meu, menit sa serveasca bauturi.

La sfarsit, dupa ce m-am indopat si eu cu valoroasele gustari, ascuzandu-ma, in ceea ce am numit cu echipa "secret room"- am atacat si fantana de ciocolata si coloratele tequilla sunrise, am ramas sa spal zeci de pahare in 2 limbi straine. Si totusi, dupa cele doar 4 ore am luat bani suficienti incat sa pot pleca maine din nou la Londra. In plus, cele 4 ore de servilism mi-au dat mai multa satisfactie decat cele 8 ore petrecute la birou, testand site-uri, creand newsletter-e, traducand, introducand facturi in sistem, facand ceaiuri si cafele toate astea insa fara remuneratie...

Surfing UK

Si se face ca am fost in cel mai frumos loc din lume.
Daca Organizatia Mondiala a Locurilor Frumoase (OMLF) ar vota cel mai frumos loc din lume, acesta ar fi probabil Tintagel, pe coasta de vest a Angliei, catre America.
Poate premiul s-ar inscrie totusi la categoria "Cel mai frumos loc din lume vazut pana la 21 de ani de iubitorii de Ocean si plaje stancoase". SI ca sa conving marele public ca cel putin din prisma asta, tintagel nu are concurenta dati click aici: http://s95.photobucket.com/albums/l160/carlutz/ (am vrut sa fac link dinala jmeker unde se da click direct pe "aici"de culoare albastra, dar nu stiu cum, asa ca va rog luminati-ma la comment post post)
La Tintagel s-a nascut vestitul Arthur, nu inteleg de ce a plecat vreodata de acolo, dar in urma lui a ramas un loc minunat, in care as vrea sa merg in fiecare zi de acum incolo.
Tintagel de afla in Cornwall, judet unde m-a sfatuit multa lume sa merg, dar sa incerc sa nu vorbesc cu nimeni oentru ca oamenii ar fi cam ciudatei si cam zoofili. Bine, astfel de glume se fac peste tot, dar cand locuitorii unui oras ca Plymouth spun despre altii ca sunt ciudatei, chiar nu vreau sa risc nimic.

Dupa ce nu am mai vrut sa plec de la Tintagel, am plecat totusi, schimband autobus dupa autobus ( nu de placere ci de nevoie ), si dupa calatorii aventuroase am ajuns in Newquay, statiune de surferi, in toata regula, cu plaje imense, unde Atlanticul atrage si in noiembrie curajosii care nu simt frigul, se pare, riding the wave all year through. Am stat la un hostel de surferi, unde cele £9 platite pe noapte reprezentau exact "luxul si calitatea", dar dimineata ne-am baut cafeaua pe plaja Atlanticului, urmarind surferi si raze de soare si ne-am plimbat ca "paltonarii" printre sportivi. A fost un weekend extrem de calduros, fara nor pe cer, fara cer pe nor... ce noroc, cer noroc, cer, nor, cer noRock, nor pe cer...fara!

Romanul, tot roman....

Acum 2 zile, proaspat ajunsa de la Londra, am fost cu seful prin uratul meu oras sudic, sa ducem niste acte la o firma (neimportant). Ajunsi la firma, ne intampina un batranel cu calvitie pronuntata, evident creata de varsta, care vine zambind si da mana cu mine. Seful ma prezinta ca de obicei :"This is Carla, a romanian student that takes up an internship". Si atunci se incrunta batranelul, ma masoara din priviri si spune pe negandite: "Oh, so you are one of the 600.000 romanians who are about to invade our country"! Am amutit pentru 5 secunde, seful a vazut clar ca m-a socat replica cheliosului, iar eu am raspuns naiv cum ca sunt venita pe o perioada limitata, si ca nu cred ca cei 600.000 de compatrioti se vor simti prea bine aici, pentru ca suntem "weather sensitive". De fapt voiam spun ca suntem "people sensitive" si ca englezii sunt cam imputiti, dar am fost mult prea subtila ca sa aduc jigniri.Este totusi foarte socant pentru un englez sa chiar zica asa ceva...englezii, care, si daca ar primi o lopata in cap, si-ar cere scuze ca si-au plasat capul pe traiectoria lopetii...

Am hotarat sa nu dau mare importanta evenimentului, am continuat ziua normal, noaptea un somn linistit, si dimineata, la monotonul bol cu cereale vad prima pagina din ziarul TheSun .Cu litere de o schioapa, cum s-ar scrie pe orice ziar de scandal, scria "Warning over migrant crooks", si dedesubt "ROMANIAN gangs commit 80 to 85 per cent of all cashpoint crime in Britain, The Sun can reveal. " (cont. in pagina linkuita) Articolul zice, in cuvinte mai putin clare, ca s-ar deschide portile infernului la 1 ianuarie, cand nu vom mai avea nevoie de viza.Cel mai tare mi-a placut ultima propozitie din articol :“It does not bode well for the future.”
De bine, de rau, noi vom scapa de cateva zeci (sute?) de mii de manelisti, si din pacate si de o serie de oameni de valoare... dar acelora sigur le va merge mai bine :)

Sa nu uitam ca in Spania suntem reprezentati deja de o comunitate de 1 milion compatrioti, si pot spune din proprie experienta ca nu e chiar crema societatii. M-au acompaniat ritmuri de manele in baruri spaniole, auzeam aclamari incepand cu "fa" sau"ma" pe strada, si vestele de piele in armonie perfecta cu cele 3 dungi de pe pantalonii de "trening" au umplut de multe ori golul lasat de dorul de casa. (Singurul reprezentant adevarat a fost si ramane Cristi Macelarul, numit si Cristi de la colt, sau Cristi din statie)

Cel mai trist este ca de cate ori povesteam de aceste fenomenale personaje (exceptie CristiMacelarul) primeam raspunsuri total dezamagitoare de genul :"ce sa te astepti?", sau "asa suntem noi romanii", " asa stim sa ne facem reclama", "tot mai bine e afara ", si eterna si preferata "Ce sa faci?Romanul, tot roman...."

articol TheSun http://www.thesun.co.uk/article/0,,2-2006500619,00.html