Sunday, March 01, 2009

Poiana de piatra

Am fost weekend-ul acesta la tentativa de schi in Poiana Brasov, cea mai mirifica statiune pe care o avem. Conditii de schi excelente, speram eu, ca doar a nins intens si s-au inscripitonat 80 cm de zapada.

Am descoperit si o metoda buna de cazare, cu apartamente destul de ieftine inchiriate in regim hotelier, in Brasov. Daca va intereseaza vreodata ma sunati si va dau contact.

Supararea mea cea mai mare a venit o data cu prima coborare. Urcand din Brasov intr-un peisaj alb, cu zapada atat in oras cat mai ales in statiunea scumpa, am visat ca voi zbura pe powder snow, si ca va fi un weekend de neuitat. Pai prea curand nu il voi uita: in ciuda zapezii care de data asta a dat sa cada, partiile erau frumos colorate de gheata, pietre, bolovani, braduti, pamant si iarba care a mijit mai cu seama in prima zi de primavara. Cred ca baietii mai lenesi gaseau si ghiocei de ultim moment la cate o cristiana, sa le ofere prietenelor doritoare.

Nu soarele a fost de vina, nici temperaturile si sigur nu lipsa zapezii. Ci vesnica nepasare.

De ce sa investeasca cineva in tunuri de zapada sau ratracuri, sau de ce sa acopere mizeriile peste noapte, cand fraierii vin oricum, si in orice conditii, si dau cu drag 110 ron pe o zi de Anateleferic?

Doar eu am vazut 2 persoane care au cazut si s-au lovit de bolovani si au ramas pe mana salvamontistilor. Am vazut multi altii cazuti, se injura ca in trafic, se distrugeau schiuri si placi, iar paltonarii se plimbau in voie in ciuda semnelor de amenda.

Imagini dezolante, de schiori patimasi care isi luau schiurile in spate, de snowboarderi cazuti si incepatori plangand. E cea mai buna statiune a noastra, e mai scumpa decat Tirolul si mai fitoasa decat statiunile din Bulgaria. Bulgaria, unde cu un skipass mai ieftin am avut conditii impecabile de 16 km de partie, intr-o perioada fara ninsoare.

Multumim domnule Copos ca nu va pasa, ca ne trimiteti sa descoperim minunatiile statiunilor din tari vecine si sa facem astfel economii considerabile.

Cel mai trist este, ca vom veni si la anul, cu acelasi entuziasm!