Sunday, December 09, 2012

În regulă

Se încheie prima săptămână din noua mea viață. Pe doamna B. nu am mai vazut-o și de fapt nici nu am avut mult contact cu ea, doar o dată când am sunat-o să-i cer instrucțiuni pentru jaluzele și la întrebarea “Vă deranjez?” mi-a răspuns cu da. Oricum problema cu bezna s-a rezolvat și acum pot dormi în weekend pe orice vreme.

Înainte ca povestea să ajungă la noul meu job o să mai facă, la fel ca mine, o excursie scurtă la Bruxelles,  unde printre povești, beri belgiene, scoici și alte gurmanderii am nimerit și la unul din cele mai ciudate festivale din viața mea. Există o zi în an în care se sărbătorește un anumit Sfânt flamand – numele lui seamănă cu Verhaegen sau așa, nu am mai reținut. În orice caz, acest sfânt e protectorul universităților și a studenților deopotrivă. Iar sărbătoarea se face printr-o mare petrecere într-o zi în care toate cursurile sunt anulate.  Cheful începe pe la ora amiezii, dar nimeni nu respectă asta și primele beri se deschid în primele ore ale dimineții. Apoi, în toiul veseliei, pe la ora 14:00 se adună toți studenții grupați pe frății și semnalizați prin diverse uniforme în piața Sablon din Bruxelles unde îi așteaptă camioane pline cu bere. Fiecare student plătește la început 10 euro și primește o halbă cu bere pe care o poate umple apoi de nelimitate ori din camioanele menționate. Scena asta arată cam așa: fiecare contribuabil primește deci o halba goală în cei 10 euro plătiți, pe care și-o leagă cu funie de gât să nu o mai piardă și se agață apoi de câte un camion din care alți studenți le toarnă bere ca dintr-un izvor inepuizabil de apă cu malț și hamei., când în halbă când în cap. Fiecare camion are muzica lui care poate oscila de la Venga Boys la Drum n Bass sau Abba sau orice combinație între acestea. Camioanele se deplasează din când în când cu 5 km la ora pe arterele principale ale orașului care devine total incirculabil. Eu am ajuns  cu Silviu la ora 4 la datorie, când camioanele erau deja mutate câteva străzi mai încolo. Noi nemaifiind studenți ne-am adus bere în traistă și am încercat să înțelegem plăcerea acelor tineri care se clătinau deja indiferent de ritm. Există toalete ecologice plasate ocazional pe traseu, ele constituind totuși doar puncte de orientare, toată zona adiacentă fiind folosită în același scop. Cei cu stare de ebrietate mai moale mai au decența să urineze pe clădiri sau ziduri, pe când cei mai veseli uită de toate inhibițiile și țintesc în mijlocul grupului în care socializează.

Așa cu sărbătorirea sfinților…la unele popoare se roagă lumea la sfinte moaște, la altele se slăvesc camioanele dătătoare de bere.

Aceeași seară în Bruxelles ne-am ocupat mai mult de sfinți de-ai noștri, la avan-premiera filmului După dealuri, într-o sală plină. Foarte, foarte fain!


Nici plecarea din Bruxelles nu a fost ușoară, pentru că Ryanair-ul de Bratislava decola la ora 7. Am dormit în avion și apoi și în busul Bratislava – Viena, care m-a dus din nou în casa lui Tutzi pentru ultima săptămână de închis conturi, la propriu, în Austria.

****

Iar lunea trecută mi-am luat în primire noul birou, cu un buchet de flori și o mapă de welcome plină cu produse promoționale mov, de altfel culoarea logo-ului companiei.

Jobul meu, repet, se cheamă  Junior Cultural Insight & Qualitative Reasearch Manager  dar și-au simplificat problema pe cartea de vizită numindu-mă doar Junior Manager. Ori pentru că duc acest titlu de Junior în spate am onoarea să și umplu tabele de Excel cu date statistice până nu mai deosebesc rândurile de coloane. Pe de altă parte însă, asta se compensează cu tot ce înseamnă Cultural Insight. Prescurtat C.I., termenul se referă la o tehnică relativ nouă de a prevesti ce-i mai bine pentru mărci, studiind, nu consumatorii, ci tot contextul care îi înconjoară: trendurile, tendințele societății, situația politică, situația ecomonică și orice aspect care să ne ajute să înțelegem care factori externi determină un consumator să cumpere sau nu un anumit produs. Proiectele de cheama de semiotică și ce căutăm noi de fapt sunt coduri și semnale care să ne prevestească viitorul. Concret, pentru primul meux astfel de proiect am cumpărat întâi reviste din toate domeniile și am încercat să identific coduri comune care să ne ajute    intuim ce trenduri proaspete vor fi mainstream anul viitor . Am mers apoi prin multe magazine de modă, tehnologie, sport etc pentru același tip de inspirație. E absolut normal, ba chiar indicat, să stau mult pe facebook, să mă uit la TV, să mă uit la virale pe youtube sau să citesc reviste de hipsteri în orele de serviciu.

Probabil că descrierea jobului sună relexat și freestyle,  dar să vă amintesc că asta se întâmplă în Germania, unde se fac reguli și despre cum să fie făcute regulile: completez fișe de lucru, time management, prezic orele pe care le voi necesita pentru un anume proiect iar toata compania de 130 de angajați e organizată ca-ntr-un stup de albine. Mai simplu spus, am un job în care, o ard cool “între orele” și dacă mi-a fost aprobat formularul.

De două zile ninge și așa zăpadă e că n-aș pune piciorul în fața porții pentru nimic în lume. Între timp am și o mână de prieteni în zonă, dar parcă mi-e înzăpezită și pofta de socializare.  Înafară de asta mai trebuie să lucrez azi, din pat și cu telecomanda în mână.  

3 comments:

Teo said...

Mult succes in noul job si acomodare rapida ;) La multi ani si la cat mai multe postari in 2013.

Teo said...

Succes in noul job si acomodare rapida in Germania. Sper sa nu ai prea multe interactiuni cu doamna proprietara. La multi ani si la cat mai multe postari in 2013!

Carlutz said...

Multumesc si...challenge accepted! :)